Nyárádi, A. :

Paeonia

in: Sãvulescu, T:

Flora Rep Pop Romane 2: p.400-411, 675 fig2 :(1953)



Tribul I. Paeonieae Bernh. in Linn. VIII (1833) 452, excl. Caltha et Actaea.

Flori mari, de obicei solitare, fãrã nectarii, cu învelis floral diferentiat în caliciu persistent si corolã caducã, viu coloratã. Carpele cu pereti cãrnosi. Fructe folicule multisperme, la exterior catifelat des pãroase, numai rar glabrescente. Ovule cu 2 integumente, cel extern mai gros si mai lung. Placentatia ovulelor marginalã; ovulele asezate în 2 siruri, dealungul suturii ventrale.

Genul 105. P A E 0 N I A *) L.

*) Dupã numele plantei «paionia», bujor la Theophraslos (372—287 i. e. n.).

Gen. pl. [ed. 1 (1737) 157, nr. 445], ed. V (1754) 235, nr. 600. - B u j o r.


Plante perene, la noi erbacei, cu tulpini erecte, simple fau rar (cele cultivate) lemnoase, ramificate. Rãdãcinã groasã, noduros lemnoasã, cu fibre tuberizate. Frunze alterne, de 2—3 ori ternate sau ternat multipartite. Flori mari, actinomorfe, solitare. Sepale 5, lat ovate, inegale, persistente. Petale 5—8, obovate, de cca 5—6 cm lungime, mai lungi decât sepalele, rosii sau pur-purii, la specii cultivate si de alte culori. Sub caliciu se aflã adeseori frunze involucrale întregi sau divizate. Stamine numeroase, uneori trans-formate în petale. Carpele 1—5, de obicei pãroase, cu stigmat sesil sau aproape sesil. Fructe 1—5 folicule mari, polisperme, cu pereti cãrnosi, lanu-ginoase sau catifelate, rar ± glabrescente. Seminte mari, netede lucitoare, fixate pe douã siruri dealungul siiturii ventrale a foliculelor.


Determinarea speciilor

1 a Frunze ternat multipartite, cu segmente îngust liniare, late de 1—2 mm sau mai rar îngust lanceolate, late de 3—8 (—10) mm ................... 4. P. tenuifolia

1 b Frunze de 2—3 ori ternate, cu foliole ovate sau lat lanceolate, de regula mai late de 2 cm, întregi sau din nou divizate ......... 2

2 a Foliole întregi, de regulã nu sunt lateral lobate ......... 3

2 b Foliole, mai ales cele terminale, uni- sau bilateral lobate, sectate sau pcnatilobate, numai rar unele rãmân tntregi .......... 4

3 a Foliole lat ovate sau aproape subrotunde, obtuze, rar acute. Foliole terminale petiolate, cele laterale sesile sau subsesilc, la bazã rotunde. numai foarte rar ± cuneate, ± glaucescente, glabre ................. 2. P. triternata

3 b Foliole lat lanccolate, lat eliptice sau oblong eliptice, la bazã ± cuneate si decurente, glaucescente ............ 1. P. corallina

4 a Foliolc lanceolate sau îngust lanceolate, ± intregi sau unilateral lobate, cele terminale adeseori bilateral lobate sau sectate, verzi, pedos glaucescente ± dispers pãroase si lung decurente ............... P. officinalis

4 b Foliole ovat oblongi, rar lanceolate, 2—3- sectate sau ± penatilobate, cu lobi ovat lanceolati, intregi sau ± inciz dintati .................. 3. P. peregrina


1. P. corallina Retz. Obs-. III (1783) 34. - P. officinalis â mascala L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 530. —

P. banatica Auct. hung et alii, non Roch. — Exs.: FHE nr. 739, sub P. off. var. banatica, p.p. —Ic.: Pl. 65, fig. 2, pro var. triternatiformis.

Fibrele radicale fusiform îngrosate, sesile sau scurt pedunculate. Tulpini neramificate, înalte de cca 50—70 cm, uniflore. Frunze inferioarc si mijlocii biternate, mari, cele urmãtoare se micsoreazã treptat. Frunze superioare simplu ternate, cele supreme simple îau putin divizate. Foliole întregi. lat lanceolate, lat eliptice sau oblong eliptice, la vârf acute, obtuze sau +/- rotunjite, la bazã ± cuneate si decurente, pe dos alb glaucescente, ± pubescente sau glabriuscule, pe fatã subglaucescente. Flori purpurii. Folicule 2—5, orizontal divergente, ± curbate, des pãroase IV—V.

Statiunea. Prin locuri ierboase, coaste cu tuferisuri si pãduri rãrite.

Râsp.in trtrã: Rãspânditâ mai ales tn Reg. Timisoara in diverse forme, dupa cum urmcaza.

Variabililatea speciei

var. typica Huth in Engl. Jahrb. XIV (1891) 269.— P. off. var banatica Jáv. in Sched.ad FHE nr. 739, non Rochel. — Foliole lat lanceolate sau obovat lanceolate,± acute sau obtuze, la bazã ± cuneate, adeseori cele laterale contopite, pe dos glaucescente,pubescentesau gla-brescente.

Reg. Timisoara: pe coaste ierboase, stâncoase, deasupr.i comunei Baziat (r. Moldova Nouã).

var. triternatiformis A. Nyár. var. nova in Add. pag. 67.5. — Ic.: Pl. 65, fig. S.—Foliole lat ovate sau lat obovate, uneori aprbape subrotunde, subacute, obtuze sau subrotunjite, pe dos albe-glauce, de obicei glabre, pe fatã glaucescente, ± pieloase, subrotunde, ± cuneate mai rar decurente. —

Reg. Timisoara: Impreunã cu var. typica la Bazias.

R â s p. ge n.: Europa de S.

P. corallina Retz. var. triternatiformis A. Nyár. var. nova. Foliolis late-ovatis, vel late-obovatis, saepe ± subrotundatis,apice subacutis, obtusis vel subrotundatis, subtus albo-glaucis, glabris, supra glaucescentibus, ± coriaceis, ± cuneatia, raro decurrentibus.

Reg. Timisoara: in declivibus saxosis et dumetosis supra pagum Bazias.

2. P. triternata Pall. Ind. pl. Taur. in Nov. Act. Petrop. X (1797) 312; Schipcz. in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 28.— P. corallina â triternata Boiss. Fl. or. 1 (1867) 97.—. P. corallina Auct. rom., non Pall. — Ic.: Pl. 66, fig. 2 (din Simferopol); Dobrescu in Ann. Scient. Iassy XXVI (1949) 7-9, cum tab.

Unele fibre fusiform îngrosate, sesile sau subsesile. Frunze 2 (3)-ternate, cu foliole lat ovate sau aproape rotunde, obtuze sau subrotunde, rar acute, pieloase, pe ambele fete ± glauce, la bazã rotunde, numai foarte rar ± cuneate, cele laterale sesile sau subsesile, cele teminale petiolulate, peste tot glabre. V—VI.

Statiunea. Pe coaste deschise sau pâduroase si stâncoase.

Rãsp. în tarã: Reg. Craiova: Mt. Ciocanu (Drumul Hotesc si «Gionovãt») aproape de Vârciorova (r. Severin). Reg. Ploiesti: Salcia pe «Plaiul Sarâtii», Mrea Ciolanu pe Dl. «Poiana Rotundâ» (r. Buzau).

Râsp. gen.: Crimeea, Caucaz.

3. P. peregrina Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 3. — P. decora Anders. in Trans. Linn. Soc. XII (1817) 273.— P. officinalis Auct.rom., non. L.- Bujor românesc. — Idegenföldi bazsarózsa. — Gemeine Pfingstrose.Exs.: FRE nr. 1698 sub P. rom. — Ic.: Pl. 65, fig. 3 pro var romanica.

Unele fibre radicale tuberizate, oblong elipsoide. Tulpinã erectã, înaltã de 50—80 cm, neramificatâ, de obicei uniflorã, subcilirdricã sau subsulcatã, glabrã. Frunze inferioare lung petiolate, biternate, cu foliole ovat oblongi. rar lanceolate, 2—3-sectate sau ± penati lobate, cu lobi ovat lanceolati, întregi sau ± dintati, cele superioare succesiv mai putin sectate, cele supremc cn rol de involucru. Foliole termirale ± lung petiolulate, glabre, pe fatã verzi închise, pe dos verzi deschise, glaucescente. Flori mari, de culoarea sângelui. Sepale 5—6, inegale, subfoliacee. Petale 7—11, obovat cuneiforme, lungi de 5— 7 cm. Stamine numeroase, cu antere mai scurte decât jumãtatea filamentelor. Carpele (ovare) 2—3 (4), catifelat tomentoase, la maturitate dlvergente, ± subarcuite. Stigmat lung, roz sau purpurin, lameliform, recurbat. V—VI.

S t a t i u n e a. Poieni si marginea pãdurilor, în regiunea de câmpie-

Rãsp.în tarã: Vezi la varietãtile de mai jos.

Variabilitatea speciei

var. typica A. Nyár. var. nova in Add. pag. 675.—Exs.: FRE nr. 1698 sub P. romanica.-

Foliolele frunzelor în parte întregi, unele la vârf sectate sau numai dintate. —

Reg Craiova: Plenita. Reg. Bucuresti: Comina (Pâd. Comana la Crucea lui Gligore, V. Gurbanului), Mihai Bravu (r. Vidra); Ghimpati în Pãd. Ghimpati (r. Mihãilesti). Reg. Galati: Greci pe Dl. Grecilor (r. Mãcin); Filimon Sârbu pe Mt. Consul (r. Tulcea); Puteni în Pãd. Gãunoasa. Bâneasa tn Pid. Rediul Dogarului pe V. Slivna (r. Bujoru). Reg. Bârlad: Bârlad (Grec Consp.).

P. peregrina Mill. var. typica A. Nyár. var. nova. Foliolis alteris intogris alteris apicc scctatis vol solum dentatis.

Reg. Dolj: Plenita. Reg. Bucuresti: in qucrceto mixto ad paguin Comana, in silva Mihai Bravul; in eilva Ghimpati. Reg. Galati: propc Greci; Mt. Consul. Reg. Galati: in silva Gâunoasâ propo Puteni, in silva « Rediul Dogarului » prope Bãncasa.

var. romanica (Brandza). — P. decora Brandza in Bul. Soc. geogr. rom. (1876) 77, non Anders. — P. romanica Brandza Prodr. Fl. Rom. (1879) 38. — Ic.: Pl 65, fig. 3; Brandza in Anal. Acad. Rom. Ser. II. tom. II, sect. II (1881) 537 — 538, tab. 1. —

Foliole ± segmentate, mai rar cele terminale penatisectate, adeseori cu segmente 1—3 dintate. —

Reg. Constanta: Basarabi, între Tuzla si Mangalia (r. Constanta); Babadag, Baia. Reg. Galafi: Niculitel, tntre Agighiol si Mihail Cogãlniceanu (r. Tulcea). — Impreunã cu tipul tnsâ foarte rar, mai ales în Reg. Constanta.

R ã s p. g e n.: Balcani.

0 b s. Recent , de multe ori a fost pusã in sinonimie la P. peregrina si P. romanica Brandza. P. peregrina tipicã creste in mai multe locuri la noi, insã cele ce cresc mai ales în Dobrogea au frunze si foliole mai adânc si mai dens sectate. Pentru aceasta trebne sã mentinem numele de romanica.

P. officinalis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 530, excl. var. â em. Gouan Fl. Monsp. (1765) 266. - P. mascula Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. non Desf. — Ic.: Pl. 66, fig. 1, la.

Tuberculii radicali alungiti, pedunculati. Tulpinã de obicei neramificatã, înaltã de 30—60 cm, uniflorâ, glabrâ. Frunze de 2—3 ori ternate, cu foliole ingust lanceolate pânã la lat lanceolate, acute, ± întregi sau unilateral lobate, cele terminale de obicei bilateral lobãte san sectate, verzi, pe dos ± glaucescente, ± rãzlet pãroase, lung decurente. Petale 5—8 (-10) obovate, de 5—6 cm lun-gime, rosii. Folicule 2—3 (4), catifelat dens pãroase, mature ± divergente. Seminte mari, ovate, negre-albãstrui, lucitoare. V—VI.

Statiunea. Frecvent cultivatã, uneori sãlbãticitã. Spontanã numai sub var. banatica.

Variabilitatea speciei

var. eufeminea Graebn. in A. et G. Syn. V. 2 (1923) 555.—Reprezintã tipul speciei.

Frunze 2 — 3-ternate. Foliole tngust lanceolate sau lanceolate, tntregi sau unele unilateral adânc sectate, cele terminale adeseori tn formã de evantai, adânc 2 — 4-lobate, cu lobi tntregi. Se cultivâ foarte frecvent pretutindeni, tn diterite formehorticole.ca plantã omamentalã, precum si ca plantâ medicinalã. Uneori sâlbâticitã.

var. banatica (Roch.) Graebn. 1. c. (1923) 556. — P. banatica Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 48, tab. XI, tig. 25 .- Ic.: Roch. 1. c.; Rchb. Ic. FI. germ. IV. tab. 125, fig. 4741 c, pl. ex Banatu.

Frunze biternate,cu foliole lanceolate,lat lanceolate sau oblanceolate,tntregi, rareori cele terminale pânã la bazâ fidate; segmentele asemãnãtoare foliolelor. —

Reg. Timisoara: rar la Bazias (r. Moldova Nouâ); Lugoj, Buzias. Reg. Oradea: Dumbrâvita (r. Beius). — Locnl clasic al acestei plante este tn Jugoslavia, pe nisipurile Deliblatului («Bielo-Brdo»), aproape de frontiera noastrã.

0 b s. Dupã datele literaturii, în privinta cunostintelor formelor de Paeonia ce cresc spontan in flora R.P.R., existâ nesigurantã. In special P. banatica Roch. a fost dubioasa. In ultimul timp, în FHE cu nr. 739, a fost editatã planta colectatã dela Bazias sub numele de P. off. var. banatica. Pentru a putea deslusi chestiunea, tn primul rând trebue sâ cercetâm planta clasicâ, pentru care ne stau la dispozitie descrierea si desenul original al lui Rochel. S'a dovedit câ planta P. banatica a fost descrisã de pe nisipu Deliblatului si nu este nicidecum identicã cu planta ce creste la Bazias. Cunoastem bine locul de crestere de la Bazias având material bogat de acolo, pe care studiindu-1, am obtinut un rezultat surprinzâtor Planta dela Bazias este variabilã si creste cel putin în douâ forme deosebite, dar niciuna nu este identica cu P. banatica cea veritabilã, desi în Herb. Univ. din Cluj se aflã un exemplar vechi, corespunzând plantei P. banatica, semnalatã din Bazias. In literatura din R.P.R. este amintitã P. banatica dela Lugoj, Buzias si Dumbrãvita (Reg. Bihor), pe care le-am amintit si noi, fãrã ca sâ fi putut cerceta plantele eare au crescut acolo.

Pe calea mâsurârii foliolelor am putut stabili cã atât foliolele dela P. officinalis, cât si cele dela P. banatica din locul clasic, tn general sunt de 3 — 4 ori mai lungi decât late, pe când'foliolele plantelor dela Bazias sunt numai cu 1,4 — 2 (3) mai lungi decât late, din care cauzâ ele se pot deosebi la prima vedere. Prin urmare P. banatica corespunde mai mult cu P. officinalis.

Planta dela Bazias coincide prin toate caracterele sale mai mult cu P. corallina din tinu-urile ilince, cu care are legâtura si din punct de vedere geografic. P. corallina dela Bazias este toarte variabilã si formele sale cu frunze oblong rotunde, de cca 1,4—2 ori mai lungi decât late, ne reamintesc mult pe P. triternata. A trebuit, deci, sã o deosebim ca o formã aparte.

Intrebuintãri. Pentru florile mari, viu colorate, ca si pentru forma ei tufoasã, bogat frunzoasã, se cultivã mult ca plantâ ornamentalã. Este cunoscutâ în dîferite forme horticole, cu flori de niâriini si culori diferite, precum si forme cu flori tnvoalte. Petalele uscate se folosesc pentru colorarea ceahirilor, etc.

Rãsp. gen.: Europa mediteraneeanã, Balcani.

4. P. tenuifolia L. Syst. nat.ed. X (1759) 1079, Sp. pl. ed. II (1762) 748, ampl.; Schipcz. in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 34. - Exs.: HN nr. 5001; FEAH nr. 2080; FRE nr. 249. - Ic.: Pl. 66, fig. 1, la; Hay. Pflzdecke. (1916) 525; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. XII, fig. 26.

Tuberculi radicali mari, alungiti, scurt pedunculati, de obicei goi la interior. Tulpinã neramificatã, de 10—50 cm înãltime, sulcatã, glabrã, uniflorã (rar biflorã). Frunze ternat multipartite, cu segmente îngust liniare, late de 1—2 mm, sau mai rer Ingust lanceolate, late de 3—8 (10) mm, de obicei glabre, pe dos glaucescente. Caliciu persistent, de obicei din 6 sepale verzi rosietice. Petale 7—8 (10) lat ovate, lungi de cca 4—5 cm aau mai scurte, purpurii intunecate. Filamentele staminelor purpurii. Antere scurte, galbene. Folicule 2—4 (foarte rar 1 sau 5), erectslab îndoite, dens, catifelat pãroase, surii sau purpuriu sure. Seminte alurgit ovoide, negre-brune, lucitoare. IV—V.

Statiunea. Pe coline ierboase si locuri însorite, în zona de stepâ, .sporadicã.

Rãsp. în tarâ: Reg. Cluj: Zâul de Câmpie (r. Ludus). Reg. Craiova: Turnu Severio pe la Crihala spre Bresnita. Reg. Galati: Greci (r. Mãcin). Reg. Constanta: Basarabi (r. Constanta).

Variabilitatea speciei

1 a Tulpinã scundã (— 20 cm). Flori mici, cu petale scurte (— 2cm)

f. parviflora Huth in Engl. Jahrb. XIV (1871) 271. — Impreunã cu tipul.

1 b Tulpinã mai înaltâ (20 — 50 cm). Flori mari, cu petale mai lungi de 2 cm.......... 2

2 a Lacinii liniare, late de 1 — 2 mm ............................................ 3

2 b Lacinii lanceolate, numai câteva ± liniare, late de 3 — 6 (8) cm

f. Biebersteiniana (Rupr.) N. Busch Fl. cauc. crit. III. 3 (1901) 9. -

P. Biebersteiniana Rupr. Fl. Cauc.(1869) 47, 288.

Reg. Cluj: Zãul de Câmpie pe Dl. Bota (r. Ludus).— Se aflã împreunâ cu tipul, dar tnfloreste ceva mai târziu (cf. Neilr. l.'c. 70). — Exemplare din Herb. Univ. Cluj, dovedesc prezenta acestei forme la <Fântâna Fetei» lângã Moldovita (Reg. Timisoara, r. Moldova Nouã).

3a Majoritatea laciniilor liniare, late de 1 — 2 mm, de obicei lungi de 1,5 — 3cm

f. normalis A. Nyár. f. nova. in Add. pag. 675. —

Reg. Cluj: Zãul de Câmpie pe DI. Bota (r. Ludus). Reg. Craiova: Tr. Severin la Crihala spre Bresnita. Reg. Galali: Greci (r. Mâcin).

P. tenuifolia L. f. normalis A. Nyár. f. nova. Laciniis foliorum linearibus, 1—2 mm latis, vulgo 1,5 — 3 cm longis. Reg. Mures: Zãul dc Câmpie. Rcg. Craiova: Crihala vcraus Bresnita. Reg. Galati: Greci.

3 b Majoritatea laciniilor filiforme, late pânã la 1 mm, lungi numai cât jumãtatea celor tipice

f. brevifolia (Prod. et Borza) Borza Consp. Fl. Rom. 1 (1947) 94. —

P. tenuifolia var. brevifolia. Prod. et Borza Consp. Fl. Dobr. in Bul. Acad. Stud. Agron. V, 1 (1935) 278, Sep. pag. 106. — Basarabi (r. Constanta).

Intrebuintãri. In unele locuri se cultivã ca plantã ornamentalã. Hiberneazã în toatã tara fãrã sã fie acoperitâ contra frigului.

0 b s. Genul Paeonia cuprinde cca 15 specii, cu centrul de râspândire în Asia centralã si de E. Cele mai multe sunt plante ornamentale folosite în horticulturã, cultivate în diferite forme, mai ales cele cu flori pline. Dintre speciile mai frecvent cultivate amintim P. albiflora Pall, cu flori albe, originarã din Japonia, China, Siberia; P. Wittmanniana Hartw., cu flori galbene, originarã din Persia, Crimeea; P. arborea Donn., originarã din China si Japonia, cu flori rozo, marisau foarte mari (var. Moutan (Sims.)), cu tulpinâ lemnoasã, ramificatâ, înaltã de 1 — 1,5. m si frunze cu foliole ovate si lobate la vârf.

R ã s p. g e n.: Peninsula Balcanicâ, stepele Ucrainei, Crimeea, Caucaz.


Bildunterschriften:

Plansa 65. — 1. Paeonia officinalis L., la. fructul. — 2. P. corallina var. trilernatiformis A. Nyár. — 3. P. peregrina var. romanica (Brandza) A. Nyár.


 

 


 

 


 

 


 

 


 

click into the foto

for larger file

 

 

 

 

 

 

 

 

37 kbyte

 


P1ansa 66. — l. Paeonia tenuifolia L., la. truct. — 2. P. triternata Pall. —